Mă bucur
și plîng
De
durerea nașterii de mugur
Surd
Cu urlet
blînd
Și
nesigur
Și adînc.
Mă înfior
și tresar
De vuietul
lin
Al
frunzelor nemoarte încă
Nevii,
dar tîrzii
Și
triste, pustii,
Cenușii,
Cu nervuri
de pămînt
Atinse de
vînt
Și de o
umbră de gînd
Memorie căzînd
În adînc
și pustiu și curînd.
Degeaba aștept
oare
O culoare
De cînt
Și umbra
pămîntului
Pe soare
Doar
energie
În mișcare?
Sau nimic
nu e degeaba?
Nici așteptarea,
Nici durerea,
Nici neroada?...
Și cîntecul
frînt aievea,
Aiurea,
undeva nedeparte,
Neștiut, necăutat
dar găsit,
Va fi,
mereu, firesc, viu,
Calm și
atotputernic, aici,
Susținînd
cerul cu forța lui nevăzută,
Aparent contradictorie,
De neînțeles,
Dar evidentă
pentru păsări
Și cei
care au aripi ca ele.
Îmi cresc
cristale între tîmple
Prea multe,
nu mai este loc,
Atențiune!
Feriți-vă de explozia iminentă
De muguri
cu magnitudine
De supernovă!
Sau poate
nu trebuie să vă feriți;
Poate,
doar poate, aceasta va fi o explozie
Binecuvîntată
Pentru cei
care vor avea norocul
Să se
găsească în apropiere,
În raza
de acțiune
Vătămătoare-tămăduitoare.
