UNU ŞI
JUMĂTATE
Copilăria...
Calde păsări de lumină şi culoare,
Cu aripi de aer şi ochi de păun
Străfulgerînd printre frunze
de viţă şi
de vişin
înaltul
Dintr-o dată neaşteptat de
aproape.
Castele de emoţie clădite tăcut
Din secundele vii ale pieptului
arzînd
De galactica vîltoare
A dimineţii sufletului.
Picături de timp încetinit
Pe coarda cîntecului dinăuntru
Urzind începutul existenţei
Gînd cu gînd.
Copilăria...
Durere în piept, mocnind
Incandescent, vulcanic,
Cu suliţe de lumină ţîşnind uneori
Prin rănile emoţiei
Din supernova intratoracică.
Strigăt tăcut, plîns fără lacrimi,
Nodul în gît, dorul de patimi,
Nostalgia crescînd
În penel prea devreme
Din ofuri şi vise şi stări
Şi eşecul perpetuu...
Copilăria... o dimineaţă cu
rouă...
Cu miros de fîn cosit
Şi ceapă cu slănină, şi pîine pe
vatră,
Cu dude mustind în praful de ţară,
Cu stele arzînd liniştit departe,
deasupra,
Şi clocotit, nemilos, înăuntru.
Totul e aproape, oricît de
departe,
Reflectat atemporal şi cuantic
De tîmpla acum căruntă
A aceluiaşi copil, din alt
univers,
De pe alte coordonate
Astrale, biologice
Şi sentimentale
